Facebook-ul e wrong! Dacă nu știi să îl manageriezi, e wrong rău.
Din om în om, am ajuns friend cu mulți foști colegi de liceu cu care am pierdut legătura din motive de studiat la naiba în praznic. Astfel că am putut să văd cu ce se mai ocupă, cât s-au mai îngrășat (aici nu ar trebui să comentez prea mult eu, care am sărit de la statutul de anorexică din liceu la persoană cu mare nevoie și de altă mișcare decât cea a degetelor pe tastatură), ce locuri exotice au vizitat, cum se aruncă din avion sau fac trasee inimaginabile sedentarismului meu.
Totuși, am rămas șocată de un anumit tip de evoluție. Anume, evoluția de la tocilara clasică, care învață tot la toate materiile şi nu îşi părăseşte uniforma de liceu cu trei numere mai mari, la tocilara „Britney Spears”. M-au nedumerit pozele cu buric gol, rochii lucioase, decolteuri fantastice, cercei uriași etc. Și, deși nu sunt la curent cu preocupările academice și profesionale ale respectivei persoane, îmi permit să formulez un tip de explicație.
Atunci când stai nepermis de mult cu nasul în cărți, poate de științe reale, pierzi contactul cu realitatea și încetezi să îți dezvolți o serie de competențe sociale, precum analiza critică a modelor și adecvarea între ținută și status social, context social. Pur și simplu pierzi capacitatea de a-ți da seama de penibilul ținutei tale MTV-iste într-un cadru în care oamenii sunt și se îmbracă, așa cum aș numi eu, normal. Nu îți dai seama că nu ești într-un videoclip, că nu ai reflectoare pe tine, că aia care se vântură în jurul tău nu sunt fotografi, ci prietenii tăi. Și aceste capacități de evaluare a contextelor sociale le pierzi din cauză că tu ești prea focusat pe ce faci tu pentru a-ți dezvolta o imagine proprie a adecvatului și o înghiți pe nemestecate pe cea aflată la îndemână, ieftin și fără a fi nevoie să consumi mult timp, adică imaginea din revistele glossy şi din videoclipurile pentru copii americani tâmpiţei.
Aşa că devii un fel de Britney Spears cu carte, o pitzi intelectuală. Trist.
Din om în om, am ajuns friend cu mulți foști colegi de liceu cu care am pierdut legătura din motive de studiat la naiba în praznic. Astfel că am putut să văd cu ce se mai ocupă, cât s-au mai îngrășat (aici nu ar trebui să comentez prea mult eu, care am sărit de la statutul de anorexică din liceu la persoană cu mare nevoie și de altă mișcare decât cea a degetelor pe tastatură), ce locuri exotice au vizitat, cum se aruncă din avion sau fac trasee inimaginabile sedentarismului meu.
Totuși, am rămas șocată de un anumit tip de evoluție. Anume, evoluția de la tocilara clasică, care învață tot la toate materiile şi nu îşi părăseşte uniforma de liceu cu trei numere mai mari, la tocilara „Britney Spears”. M-au nedumerit pozele cu buric gol, rochii lucioase, decolteuri fantastice, cercei uriași etc. Și, deși nu sunt la curent cu preocupările academice și profesionale ale respectivei persoane, îmi permit să formulez un tip de explicație.
Atunci când stai nepermis de mult cu nasul în cărți, poate de științe reale, pierzi contactul cu realitatea și încetezi să îți dezvolți o serie de competențe sociale, precum analiza critică a modelor și adecvarea între ținută și status social, context social. Pur și simplu pierzi capacitatea de a-ți da seama de penibilul ținutei tale MTV-iste într-un cadru în care oamenii sunt și se îmbracă, așa cum aș numi eu, normal. Nu îți dai seama că nu ești într-un videoclip, că nu ai reflectoare pe tine, că aia care se vântură în jurul tău nu sunt fotografi, ci prietenii tăi. Și aceste capacități de evaluare a contextelor sociale le pierzi din cauză că tu ești prea focusat pe ce faci tu pentru a-ți dezvolta o imagine proprie a adecvatului și o înghiți pe nemestecate pe cea aflată la îndemână, ieftin și fără a fi nevoie să consumi mult timp, adică imaginea din revistele glossy şi din videoclipurile pentru copii americani tâmpiţei.
Aşa că devii un fel de Britney Spears cu carte, o pitzi intelectuală. Trist.



5 comentarii:
Bine punctat, Aura :-) Insa, ca sa fiu mai tolerant, poate doar incearca sa testeze diverse tinute :-), nu?
Aura, oare de ce am eu o suspiciune despre cine e vorba? Si eu am ramas socata de anumite poze, my lordy.
Nu conteaza atat de mult exemplul nominal si particular, cat fenomenul :D.
@Aura
spoken like a true sociologist
Cam asa e cu unii studenti de la politehnica, altfel oameni imaginativi si inteligenti, dar cu abilitati sociale de Neanderthal si cu gusturi cel putin discutabile. Pot fi observati cu ochiul liber mai ales in Regie.
Trimiteţi un comentariu