Nu scriu pe blog pentru ca lucru de zor. Și când nu lucru, dorm. Și când nu dorm, mă văd cu prietenii.
Dar lucrând așa, tot citesc. Ce fac și studiază alții prin alte părți ale lumii. Și, în timp ce social scientiștii de pe meleaguri natale îi disprețuiesc pe americani pentru care se ocupă numai de sociologie măruntă (mă rog, eu citesc middle range sociology, deci nu așa măruntă) sau pentru că au venit ei cu tot felul de pseudo-experți dându-le peste nas alor noștri că nu știu cu tranziția (doar nu erau să vină cei mai buni pe 1000$ în Românica, că se duseseră deja pe mai mult în Polonia, Ungaria și Cehia; și ai noștri nu știau cu tranziția, ci doar cu sociologia industrială, că atât se putea în comunism) sau că teoriile lor nu se pupă cu realitatea românească (ar trebui toți să vină și să studieze ce se întâmplă pe aici pentru că se întâmplă fenomene unice, vezi Doamne!), eu stau și mă mir ca prostul!
Ce bine și frumos scriu aștia mai la vest, fie ei americani, francezi sau suedezi (Swedberg rules!). Ce studii fac. Cât de dezvoltate sunt dezbaterile și cum se petrec ele în timp real chiar anii '80 când mai greu cu netu și cu călătoriile între continente...
Și mă amuz așa la gândul a ce se face pe la noi... Și simt cât de frustrant poate fi pentru un tânăr să nu prea aibă de unde învăța... Că fie nu există stimulente pentru profesori să împartă cunoașterea, fie cunoașterea se oprește la 1970, fie nu există infrastructură (strategia clasică e să împrumuți parole de pe unde poți). Când oamenii își caută strategii de supraviețuire și surse de bunăstare în afara instituțiilor clasice de învățământ și cercetare, cine mai rămâne să îi învețe pe muchioși?? Și, când profesorii trebuie să publice ca să crească în grad, și cărțile alea trebuie citite de cineva, cum să nu se oprească cunoașterea studenților din 2010 la Marx, Weber și Durkheim?? Adică la ce era disponibil în biblioteci pe vremea când sociologia era burgheză și formatorii noștri de azi îşi scriau operele? Sau când e greu cu tehnologia şi limbile străine, cum să se conecteze somităţile noastre la dezbaterea nenorociţilor occidentali ca să mai învețe și ăia de la noi?
Şi aşa mă amuz că în 2009 sociologia românească găseşte foarte inventiv piste de cercetare pe care americanii lucrează de 20 de ani! Dar suntem grozavi când nu avem habar de ce fac alții!
După poza asta sumbră (deși cenzurată), cred că sunteți de acord cu mine că tinerii care scot capul sunt niște devianți pozitivi și merită un premiu.
Dar să mă întorc la noul meu instituţionalism de-mi place tare.
Dar lucrând așa, tot citesc. Ce fac și studiază alții prin alte părți ale lumii. Și, în timp ce social scientiștii de pe meleaguri natale îi disprețuiesc pe americani pentru care se ocupă numai de sociologie măruntă (mă rog, eu citesc middle range sociology, deci nu așa măruntă) sau pentru că au venit ei cu tot felul de pseudo-experți dându-le peste nas alor noștri că nu știu cu tranziția (doar nu erau să vină cei mai buni pe 1000$ în Românica, că se duseseră deja pe mai mult în Polonia, Ungaria și Cehia; și ai noștri nu știau cu tranziția, ci doar cu sociologia industrială, că atât se putea în comunism) sau că teoriile lor nu se pupă cu realitatea românească (ar trebui toți să vină și să studieze ce se întâmplă pe aici pentru că se întâmplă fenomene unice, vezi Doamne!), eu stau și mă mir ca prostul!
Ce bine și frumos scriu aștia mai la vest, fie ei americani, francezi sau suedezi (Swedberg rules!). Ce studii fac. Cât de dezvoltate sunt dezbaterile și cum se petrec ele în timp real chiar anii '80 când mai greu cu netu și cu călătoriile între continente...
Și mă amuz așa la gândul a ce se face pe la noi... Și simt cât de frustrant poate fi pentru un tânăr să nu prea aibă de unde învăța... Că fie nu există stimulente pentru profesori să împartă cunoașterea, fie cunoașterea se oprește la 1970, fie nu există infrastructură (strategia clasică e să împrumuți parole de pe unde poți). Când oamenii își caută strategii de supraviețuire și surse de bunăstare în afara instituțiilor clasice de învățământ și cercetare, cine mai rămâne să îi învețe pe muchioși?? Și, când profesorii trebuie să publice ca să crească în grad, și cărțile alea trebuie citite de cineva, cum să nu se oprească cunoașterea studenților din 2010 la Marx, Weber și Durkheim?? Adică la ce era disponibil în biblioteci pe vremea când sociologia era burgheză și formatorii noștri de azi îşi scriau operele? Sau când e greu cu tehnologia şi limbile străine, cum să se conecteze somităţile noastre la dezbaterea nenorociţilor occidentali ca să mai învețe și ăia de la noi?
Şi aşa mă amuz că în 2009 sociologia românească găseşte foarte inventiv piste de cercetare pe care americanii lucrează de 20 de ani! Dar suntem grozavi când nu avem habar de ce fac alții!
După poza asta sumbră (deși cenzurată), cred că sunteți de acord cu mine că tinerii care scot capul sunt niște devianți pozitivi și merită un premiu.
Dar să mă întorc la noul meu instituţionalism de-mi place tare.
3 comentarii:
Try this:
http://gigapedia.com
You will like it :)
Multumesc. Stiu jucaria! Am unele si mai avansate ca nu se poate altfel... Mama lui de copywright...
Eh, asta cu obsesia inventării teoriilor atotexplicative vine din măruntaiele societăţii româneşti, care încă mai crede în mitul lui Leonardo: vine despotul luminat care le ştie pe toate şi inventează tot ce se poate inventa, fără să citească nimic, că nu are nevoie, şi îl punem prim-ministru şi preşedinte, şi cum românul s-a născut poet, filosof şi om de ştiinţă, toţi suntem geniali şi nu ne complicăm cu a scrie paperuri din astea care se ocupă cu lucruri mărunte, noi scriem marea teorie, pe care doar noi o ştim, şi o publicăm cu greşeli, să nu se prindă americanii şi să ne-o copieze...
Pentru fiecare din bucăţile de frază din fuga de idei de mai sus am în minte ca exemplu măcar un "nume mare" al sociologiei româneşti" şi câţiva "tineri lupi" în plină afirmare.
Altfel însă, eu am întrezărit prin România destule posibilităţi de a învăţa câte ceva de la alţi, nu neapărat instituţionalizate, nu neapărat multe, nu neapărat de calitate fantastică, însă comparabile, de exemplu, cu ce e prin Italia sau Portugalia... Adică aproape nule, ca pondere din întreg.
Trimiteţi un comentariu