Secăria e un sătuc risipit pe niște culmi destul de abrupte, cu pomi înfloriți și un verde extraordinar de frumos. Plus liniște și aer curat. Unora din noi ne-a reamintit de verile la țară, iar celor care nu au copilărit la țară, le-a oferit un prilej să dea în mintea copiilor. Astfel se explică fugăritul și pânditul veveriței prin copaci (cu binoclu și instrumente adecvate, precum conurile de brad), crearea de capcane pentru găini (nu toți știu că nu sunt chiar atât de proaste găinile, dar am aflat că nu se dau în vânt pentru porumbul copt folosit ca momeală),
fugărirea cocoșului și 
sperierea găinilor să vedem cât de mult pot sări peste gard, jucat cu focul la propriu
sau sărit pârleazul prin curţile vecinilor. 
Alții, mai normali, au copt pe jar încins tot ce puteau coace: cartofi, gogoșari și mere. Și fără să adăugăm nimic, nici zahăr, nici scorțișoară, merele ne-au ieșit geniale!
Din tablou nu au lipsit poveștile despre spirite rele ce ar putea să se uite la noi pe fereastra de la baie care dă înspre spatele casei. Și dacă eu mai am o scuză, băieții care se temeau de dus la baie nu au! Dacă venea ursu, ne vedea Sfântu' cu acești curajoși!În ciuda vânticelului și a frigului de seară, lenevitul în șezlong nu a lipsit din meniu și a fost delicios, aș zice. De fapt, ca să evit frigul, mă încălzeam la jarul în curs de stingere şi ma bucuram de ultimele urme de fum de la grătar...
Am mers și într-o plimbare pe Valea Doftanei și ne-am minunat de culoarea lacului. 
Dar și de serpentinele și pantele foarte abrupte de pe culmea ce ducea spre Șotrile.
Pe sâmbătă noapte, deja jeleam faptul că urmează duminica şi după duminică urmează luni. Iar eu m-am simţit foarte tristă când am plecat... Andreea, mai vrem!Despre episodul Secăria de anul trecut, povesteşte Andrei aici. Eu am lipsit atunci, din motive vieneze.
3 comentarii:
:) Si uite asha, incetul cu incetul, toata lumea din Romania asta este indoctrinata intru copacii si coclaurile din Prahova.
Am fost in iarna asta pe acolo. Sus, in cumpana drumului, inainte sa coboare spre Comarnic, am luat'o la stanga si ne'am urcat un pic in coasta cu masina. Ne'am oprit si m'am jucat cu Marta cu zapada. Mai jos, pe un drumeag, unii scoteau un trunchi de copac cu calul. Era o atmosfera de Brughel ponosit. Se vedeau Muntii Baiului. Valea Doftanei.
A fost fain.
Telega e ceva mai la vale, la inceputul vaii. Si Turambar este din Telega. De la fan, petrol, sare, gherghini, corni, pruni, fagi si catina.
:)
Am trecut prin Telega. Si ne-a placut cum tinerii jucau fortbal pe şuşa fiind miraţi că pe acolo trec şi maşini. Aveam la un moment dat rude pe acolo şi am stat o vara pe la ei. Şi fu fain...
De mult n-am mai simtit o vacanta (fie ea si de-o zi sau doua) cu toti porii. Simt ca am nevoie.
Trimiteţi un comentariu