Relevanța marxismului și degringolada intelectuală a stângii

Dragoș Aligică semnează în Revista 22 articolul Relevanța marxismului și degringolada intelectuală a stângii, un articol ce oferă câteva insight-uri semnificative în evidenţierea labilităţii discursului stângist neinformat ce ocupă atât sfera publică, dar și, aș adăuga eu, sfera dezbaterilor așa-zis academice din România.

[Spun așa-zis pentru că eu, personal, tot nu reușesc să găsesc în acest mediu substanță și consistență în expunere, nu reușesc să văd discursuri informate, ci doar reactualizări fără sens ale marxismului. Asta și pentru că în România marxismul este mult mai accesibil (sunt mai multe cărți vechi și traduse în română) pentru vârfurile noastre academice care nu citesc articole mai noi de 1990. Cam acolo se oprește știința socială...]

Iată cele câteva argumente care mi-au atras mie atenţia:

• Teoriile marxiste au fost infirmate de istoria economică a ultimului secol. Ce anume mai stă în picioare din „legea pauperizării proletariatului“, „legea scăderii salariilor“, „legea concentrării capitalului“, „legea scăderii ratei profitului“?

• Societatea contemporană arată cu totul diferit față de societatea descrisă de Marx datorită unor schimbări revoluționare precum: „a doua industrializare între 1880 şi 1900, două revoluţii manageriale în secolul XX, o revoluţie a mijloacelor de comunicare şi una informatică”

• Abordările și instrumentele teoretice s-au schimbat radical, puterea explicativă a acestora fiind infinit mai mare decât cea a instrumentarului folosit de Marx (în România, mai sunt încă prea mulți care trebuie să afle despre cum se studiază societatea după Marx): „Discuţia fluctuaţiilor economice, a relaţiei dintre procesele pieţei şi cadrele de reglementare a lor, analiza funcţiilor statului, a tensiunii dintre normele sociale şi raţionalitatea individuală maximizatoare au toate loc în registre pentru care vocabularul folosit în secolul XIX nici măcar nu are cuvintele necesare.”

• Reperele stângii indicate de profesori în procesul educațional, dar și în cercetare și publicistică ignoră ultima sută de ani de progres în științele sociale și vârfuri ale gândirii de stânga și se limitează la maculatură multi-culti și corectitudine politică.

Concluzie: „Aşa că, ori de câte ori, cineva, luând atitudinea că spune ceva profund, declară că „Marx a avut dreptate“ proclamând relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acest nefericit devoalează mai mult decât o anume dezorientare intelectuală personală. El ne spune, implicit, ceva foarte important despre deşertul intelectual în care stânga se învârteşte haotic de atâta vreme.”