În primul rând, termenul de revoluție pentru ceea ce se întâmplă la Chișinău este doar senzaționalism jurnalistic. Obiectivul "revoluţionarilor" nu pare a fi schimbarea actualei ordini, ci întărirea ei, întărirea sistemului politic formulat de normele constituţionale, sistem ce a fost deturnat pentru apărarea interelor unui grup politic privilegiat. Apoi, nu ştiu încă dacă se poate vorbi de o identitate comun asumată a celor ce protestează. Sunt aceştia numai tineri sau mai sunt şi alte grupuri mai dificil de identificat? Ce înseamnă lozincile despre unirea cu România? Nu sunt ele o expresie dincolo de dorinţa pentru democraţie, nu sunt ele o aspiraţie naţionalistă nerealistă? Actele de vandalism nu sunt tocmai o expresie a lipsei de coeziune şi lidership a acestei manifestaţii? Având aşadar aspiraţii diverse şi diferite, putem vorbi de revoluţie?
Şi, ce consecinţe ar avea un răspuns pozitiv la solicitarea manifestanţilor de a fi repetat scrutinul? Ar fi cu certitudine un pas pentru deligitimarea practicilor actualului regim. Totuşi, nu ne putem aştepta în mod realist la rezultate fundamental diferite în condiţiile în care o serie de alte variabile rămân constante, precum lipsa de libertate a presei, politizarea administraţiei (adică cei care pun morţi pe liste electorale, spre exemplu), lipsa mecanismelor de monitorizare a campaniei şi înalta fragmentare a alternativei la putere.
În final, cred că maximizarea consecinţelor pozitive ale unui nou tur de scrutin se poate realiza numai printr-o alianţă electorală a opoziţiei, opoziţie care să devină îndeajuns de puternică pentru a crea un val de entuziasm prin care să poată obţine un scor mai apropiat de cel al partidului comunist. Şi, apoi să spere că vor putea fi "convinşi" câţiva parlamentari comunişti să se alăture din timp viitorului actor politic dominant şi să părăsească devreme barca "scufundândă" a comunismului.
Şi, ce consecinţe ar avea un răspuns pozitiv la solicitarea manifestanţilor de a fi repetat scrutinul? Ar fi cu certitudine un pas pentru deligitimarea practicilor actualului regim. Totuşi, nu ne putem aştepta în mod realist la rezultate fundamental diferite în condiţiile în care o serie de alte variabile rămân constante, precum lipsa de libertate a presei, politizarea administraţiei (adică cei care pun morţi pe liste electorale, spre exemplu), lipsa mecanismelor de monitorizare a campaniei şi înalta fragmentare a alternativei la putere.
În final, cred că maximizarea consecinţelor pozitive ale unui nou tur de scrutin se poate realiza numai printr-o alianţă electorală a opoziţiei, opoziţie care să devină îndeajuns de puternică pentru a crea un val de entuziasm prin care să poată obţine un scor mai apropiat de cel al partidului comunist. Şi, apoi să spere că vor putea fi "convinşi" câţiva parlamentari comunişti să se alăture din timp viitorului actor politic dominant şi să părăsească devreme barca "scufundândă" a comunismului.
6 comentarii:
Eu tot n-am inteles de ce zici ca nu e revolutie. Pentru ca sistemul real/actual ar fi deviant, iar rezolvarea cererilor ar insemna normalizarea lui?
E ca si cum retrogradarea unui angajat n-ar fi retrogradare ci o normalizare a incadrarii conform competentelor. Scaderea preturilor la imobiliare n-ar fi scadere ci doar o reasezare etc etc.
Zic ca nu e revolutie pentru nu este vizata schimbarea sistemului de norme dupa care societatea este organizata, ci este solicitata respectarea normelor existente de catre cei aflati la putere. Nu se cere inlocuirea democratiei si a institutiilor ei asa cum sunt definite in Constitutie, ci se cere "enforsarea" acelor institutii.
Nu reusesc sa leg exemplul retrogadarii angajatului de cazul revolutiei, daca vrei sa il mai explici...
Sa zicem ca intr-o organizatie (economica) ai un sistem de norme. Printre ele ai si faptul ca fiecare angajat ca sa avanseze trebuie sa indeplineasca n conditii. La un moment dat se descopera ca n-a indeplinit conditia x si din cauza asta e retrogradat (revenind astfel in sistemul de norme).
Eu inteleg din abordarea ta ca de fapt retrogradarea nu e un eveniment ci important este doar ca s-a indreptat o devianta de la norme.
Nu e vorba ca la un moment dat se observa ca nu a indeplinit conditia x, ci se observa la momentul avansarii si atunci nu mai este avansat. Asa si acum, se observa ca Partidul comunist nu a respectat normele unei competitii electorale corecte si se solicita sa nu fie "avansat" la inca 4 ani de guvernare. Da, eu nu gasesc aici situatia de retrogradare. Si nu zic ca rezolvarea deviantei de la norme e mai importanta sau mai putin importanta decat schimbarea normelor. Doar constat ca nu avem o situatie de schimbare a normelor, ci de enforsare a lor.
Am inteles. Merci de lamuriri.
PS: asta nu inseamna ca-ti impartasesc opina, pentru ca mi se pare ca reduci arderea de portrete a presedintelui, schimbarea steagurilor pe institutiile de putere, scandarile impotriva partidului majoritar, si ale simbolurilor comuniste la simple reclamatii de incarcare de norma (sau cel mult la elemente prin care reclamatiile sa fie mai vizibile).
PS2: nici eu nu cred ca a fost o revolutie intreaga :)
mm..revolutie, nerevolutie..nu stiu ce sa zic. stiu doar ca (in opinia mea) clasa studenteasca reprezinta cea mai "limpede" clasa a societatii de pretutindeni, si avand in vedere ca ei (studentii) au fost cei mai multi, nu-mi vine a crede ca a fost un control al maselor[am si uitat daca asta era subiectul de care vorbeai tu, in fine] ce ma ingrijoreaza pe mine este rolul tarii noastre in acest teatru politic... am asa o vaga banuiala ca revenirea comunistilor la putere este o hotarare ruseasca (asta pentru ca SuperBaselu' a avut el grija sa faca praf toate legaturile externe si asta ne va costa mult) ma mai gandesc si la faptul ca dpvd ideologic, comunismul asta (cel putin ala al lui Max) nu era asha de rau. si ma mai intreb ceva: cum ar fi reactionat romanii nostrii daca in tara noastra s-ar fi intamplat ceva similar? oare ar fi iesit manelarii nostrii curajosi in strada?
Trimiteţi un comentariu