De cele mai multe ori, se crede despre mediul de afaceri că este vârful de atac al dreptei. Că promotorii curentelor de dreapta reprezintă interesele marilor corporații și sunt sprijiniți de acestea. Totuși nu este dificil să constatăm multe situații în care corporațiile nu investesc în promovarea libertăților economice, deși ne-am aștepta să facă acest lucru... De câte ori i-am văzut pe petroliștii români legându-se cu lanțurile de rafinărie pentru că au crescut accizele la combustibil? De prea puține ori... De câte ori vedem că politicile de CSR ale companiilor sprijină promovarea pieţei libere?
Robert Bartley (în Bruce-Briggs, The New Class?, 1979:64-6) ne oferă două argumente interesante pentru care mediul de afaceri nu reușește să formuleze un răspuns coerent atunci când este atacat:
Robert Bartley (în Bruce-Briggs, The New Class?, 1979:64-6) ne oferă două argumente interesante pentru care mediul de afaceri nu reușește să formuleze un răspuns coerent atunci când este atacat:
- chiar dacă costurile afacerii cresc ca urmare a unor reglementări excesive, acestea nu sunt suportate de antreprenor, ci sunt transferate către consumatorul final, iar cererea pentru produse va exista mereu. Cererea de produse de tutun în România s-a menținut, chiar dacă taxele au crescut constant. Desigur, există şi un nivel prohibitiv al taxării care ar face aceste produse prea scumpe, dar abia pentru a preveni acel nivel se vor mobiliza cu adevărat producătorii de tutun.
- mediul de afaceri este incapabil să acţioneze concertat pentru a-şi apăra interesele. O companie nu este atât de mult preocupată de atacurile ce i se aduc din afara mediului de afaceri, ci este preocupată de competiţia altei companii. De aceea, va susţine reglementările care reduc puterea competitorilor. Corporaţiile nu sunt aceşti promotori ai pieţei libere pe care ni-i imaginăm, ci sunt avantajate de reducerea competiţiei. Mai mult, reglementările excesive îi favorizează pe liderii de piaţă deoarece aceştia pot aloca resurse importante pentru a-i influenţa pe reglementatori. Aşadar, mediul de afaceri în sine are interese divergente, unul din clivaje fiind între micii întreprinzători şi proprietatea privată şi marile corporaţii şi proprietatea semi-publică.
3 comentarii:
astept articol despre candidatura principelui radu. :)
lvist.
in Romania nu exista "curent de dreapta/stanga", "doctrina politica" , "principii democratice/liberale/etc" ci sunt niste baieti care stau cu fundul pe foarte multi bani, au relatii cu baranii si cu proprietarii unor mamuti nationali si iau decizii in asa fel incat sa-i favorizeze pe acestia.
asa cum ai scris si tu: singurii care au de suferit sunt consumatorii finali..
A fi indiferent in a pasa costurile mai departe la consumator nu functioneaza decat intr-un business cu elasticitate de pret mica a cererii.
Exemplul cu accizele la tutun este foarte nefericit. Tutunul sufera probabil de cea mai mare inelasticitate de pret a cererii dintre produsele legale (si poate ar concura foarte bine si intre cele ilegale). Efectele dublarii sau triplarii pretului apar negativ in consum doar pe termen foarte lung. Ai mentionat de asemenea si petrolistii, alti vanzatori ai unui produs foarte inelastic - benzina (si alti combustibili).
Sunt sigur ca daca s-ar acciza restaurantele cu 100% sau 200%, ai fi martorul unor ample miscari de protest (supply side).
Legat de punctul celalalt: in realitate mediul de afaceri este extrem de capabil să acţioneze concertat pentru a-şi apăra interesele. Companiile se aliaza si in mediul politic (facand lobby concertat), si in mediu economic (prin politici oligopoliste). Nu, companiile nu au ca scop reducerea puterii competitorilor (si, automat, cresterea cotei de piata). Companiile au ca scop cresterea profitului. Reducerea competitiei este doar unul din mecanismele prin care acest scop poate fi realizat, de multe ori nu cel mai fericit (pentru ca duce la price wars). Mecanismele de price fixing si altele in sfera oligopolului sunt in general mult mai eficiente.
"Mai mult, reglementările excesive îi favorizează pe liderii de piaţă deoarece aceştia pot aloca resurse importante pentru a-i influenţa pe reglementatori." - da si nu. E mai usor sa influentezi politicul ca sa reglementeze uniform industria din care faci parte decat sa il influentezi astfel incat sa ia masuri discriminatorii, avantajandu-te pe tine dar nu si pe concurenta. In plus, repet: scopul nu este inlaturarea competitiei, ci cresterea profitului.
Trimiteţi un comentariu