Revin cu un argument interesant despre educaţie prezentat de filosoful Roger Scruton în conferinţa despre care povesteam şi în postarea anterioară.
Odată cu extinderea politicilor educaţionale socialiste, Scruton remarcă o schimbare a rolului şcolii din instituţii pentru transmiterea cunoaşterii mai departe, în instrumente de ingineri socială.
Sistemul educaţional britanic a debutat în regim privat, prin aşezăminte private, organizate ca fundaţii, ce ofereau educaţie pentru săraci. Cu timpul, acestea au devenit din ce în ce mai scumpe, dar s-au dezvoltat alternative pentru cei săraci prin organizaţii bisericeşti sau "grammar schools". Aceste instituţii au fost defiinţate odată cu introducerea educaţiei universale şi s-au impus standardele din şcolile private. Cu toate aceste schimbări, Scruton remarcă declinul continuu a calităţii educaţiei în Marea Britanie, evidenţiat de faptul că dacă o persoană îşi permite să ocolească sistemul public, o va face cu certitudine.
Acest declin al şcolilor publice este pus pe seama preocupării exclusive pentru egalitate şi tratament egal şi ostilitate pentru elite. Preocuparea a fost mai mare pentru prevenirea apariţiei grupurilor privilegiate decât pentru perpetuarea conoaşterii. Efectele acestei orientări sunt vizibile în simplificarea curriculei, a examinărilor, eliminarea cursurilor dificile, scăderea standardelor, eliminarea de materii, apariţia unor materii superficiale şi pierderea disciplinei la clasă.
"Without the existence of flourishing private schools, able to recruit and reward committed teachers, and enjoying the wholesale support of parents, education will die. The state system can survive only if it has a model to follow, and this is, I think, one of the basic items of conservative thinking in our time – that schools should be freed, in so far as possible, from state control, and returned to their proper purpose, which is education and the transmission of knowledge."
Dacă mai iau în considerare şi cât de ideologizat este învăţământul românesc (şi nu numai), că teme importante precum evoluţionismul nu se studiază pentru a face loc creaţionismului, că elevilor li se prezintă modele absolute şi nu alternative, cred că refuzul tinerilor de a-şi asuma modelul oficial nu poate fi decât constructiv, în extremis. Cred că e o modalitate prin care refuză şcoala ca instrument de inginerie socială.
Mai mult, cred ca dacă învăţământul obligatoriu ar fi mai redus, învăţământul opţional al câştiga în valoare. Cei care ar urma doar învăţământul obligatoriu ar face o economie de resurse personale pe care le-ar putea investi în învăţământ vocaţional, devenind muncitori mai buni şi cu o etică a muncii mai sănătoasă, nu cu antrenamentul a 10 ani de fentat responsabilităţile şi şcoala percepută ca inutilă.
Odată cu extinderea politicilor educaţionale socialiste, Scruton remarcă o schimbare a rolului şcolii din instituţii pentru transmiterea cunoaşterii mai departe, în instrumente de ingineri socială.
Sistemul educaţional britanic a debutat în regim privat, prin aşezăminte private, organizate ca fundaţii, ce ofereau educaţie pentru săraci. Cu timpul, acestea au devenit din ce în ce mai scumpe, dar s-au dezvoltat alternative pentru cei săraci prin organizaţii bisericeşti sau "grammar schools". Aceste instituţii au fost defiinţate odată cu introducerea educaţiei universale şi s-au impus standardele din şcolile private. Cu toate aceste schimbări, Scruton remarcă declinul continuu a calităţii educaţiei în Marea Britanie, evidenţiat de faptul că dacă o persoană îşi permite să ocolească sistemul public, o va face cu certitudine.
Acest declin al şcolilor publice este pus pe seama preocupării exclusive pentru egalitate şi tratament egal şi ostilitate pentru elite. Preocuparea a fost mai mare pentru prevenirea apariţiei grupurilor privilegiate decât pentru perpetuarea conoaşterii. Efectele acestei orientări sunt vizibile în simplificarea curriculei, a examinărilor, eliminarea cursurilor dificile, scăderea standardelor, eliminarea de materii, apariţia unor materii superficiale şi pierderea disciplinei la clasă.
"Without the existence of flourishing private schools, able to recruit and reward committed teachers, and enjoying the wholesale support of parents, education will die. The state system can survive only if it has a model to follow, and this is, I think, one of the basic items of conservative thinking in our time – that schools should be freed, in so far as possible, from state control, and returned to their proper purpose, which is education and the transmission of knowledge."
Dacă mai iau în considerare şi cât de ideologizat este învăţământul românesc (şi nu numai), că teme importante precum evoluţionismul nu se studiază pentru a face loc creaţionismului, că elevilor li se prezintă modele absolute şi nu alternative, cred că refuzul tinerilor de a-şi asuma modelul oficial nu poate fi decât constructiv, în extremis. Cred că e o modalitate prin care refuză şcoala ca instrument de inginerie socială.
Mai mult, cred ca dacă învăţământul obligatoriu ar fi mai redus, învăţământul opţional al câştiga în valoare. Cei care ar urma doar învăţământul obligatoriu ar face o economie de resurse personale pe care le-ar putea investi în învăţământ vocaţional, devenind muncitori mai buni şi cu o etică a muncii mai sănătoasă, nu cu antrenamentul a 10 ani de fentat responsabilităţile şi şcoala percepută ca inutilă.
2 comentarii:
Nu pot sa cred ca eu, ca social-liberal, am ajuns in situatia de a citi asa ceva, o pledoarie pentru scoala privata la modul absolut. Aura, in primul rand, prima si cea mai sigura sansa de a iesi din saracie a oricarui copil este accesul la educatie. La fel ca si accesul la sanatate, acesta trebuie sa fie asigurat intr-o anumita masura de catre stat, furnizorul universal de servicii publice. Pledoaria asta despre privatizarea a tot ce ne-nconjoara e depasita, mai ales in perioada asta, cand scaparea de sub control a circulatiei de capital produce nationalizare. E nevoie de stat, nu e inca nevoie, e mare nevoie. Simt nevoia sa ti-o spun cat se poate de amical si de intelegator. Si eu am trecut prin afinitatea fata de idei libertariene. Capitalismul libertarian a murit, s-ar putea sa-si revina doar in filme.
Da, sunt o tanara oaie ratacita pe care toti sar sa o salveze. Si eu ma gandeam doar ca un argument nu omoara pe nimeni.
E ok, nu ma apuc de maine sa vand statul la licitatie si sunt de acord cu problema accesului la educaţie si sanatate. Numai ca problema stricta si stringenta a accesului e extinsa prea mult, si la categorii care in mod normal nu au astfel de probleme. Si asta are bineinteles repercursiuni asupra dezvoltarii unui invatamant de performanta.
Promit sa mai citesc niste socialism mainstream sa imi revin. Scuze pentru sarcasm (esti doar tinta aflata la indemana, intelege-ma), dar sunt atat de bombardata de un singur tip de idei, incat imi place ca macar in acest spatiu sa mai aud si altceva. Admit ca asta e ideologie si nu stiinta precum este statul bunastarii.
Trimiteţi un comentariu