Revizuirea programei şcolare şi competenţele cerute pe piaţă

Încep prin a-i mulţumi doamnei Ministru Ecaterina Andronescu pentru că şi-a bătut joc de mine acum 6 ani când mi-am dat bacul. Atunci, dumneaei implementa o reformă a acestei examinări prin introducerea unor teste grilă făcute pe fugă, netestate neam şi necorelate cu conţinutul manualelor alternative. Astfel că eu, ca elev tocilar ce învăţa atunci psihologie din 4 manuale diferite şi făcuse o sinteză a tuturor acestor manuale, rescriindu-le practic, am fost pusă în situaţia să spun că la un item puteau exista la fel de bine două răspunsuri corecte, în funcţie de manualul pe care îl aveam în vedere. Astfel că luam la bac 8.80 la psihologie şi 9,75 şi 8,13 la examenele mult mai dure de admitere la sociologie, respectiv la psihologie. Cam asta era corelaţia între evaluările făcute de diferiţi profesori pentru un elev care ştia acelaşi lucru.

Am stabilit aşadar că am o nemulţumire personală faţă de ministrul reformator.

Acum, acelaşi ministru constată, în mod corect, că un elev de liceu munceşte mai mult decât un angajat în România. Adică 8 ore pe zi la şcoală şi încă vreo 2-4 ore pentru pregătirea temelor şi învăţat. Ceea ce a dus la crearea unor strategii ingenioase de supravieţuire, pornind de la copiat până la concentrat pe învăţarea a numai anumitor materii, chiulit şi furat referate.

Pentru a răspunde acestei probleme, ministerul a hotărât peste noapte că limbile străine şi educaţia fizică sunt mai puţin necesare şi pot fi reduse ca număr de ore. Cred că din nou se pune greşit problema şi din nou programa este regândită în birourile prăfuite ale ministerului, de către aceeaşi oameni care nu au scos niciodată capul pe piaţa muncii şi în lumea reală din afara administraţiei. O abordare mai bună mi se pare următoarea:

1. identificarea competenţelor cerute pe piaţa muncii şi competenţelor necesare pentru continuarea studiilor în învăţământul universitar.
2. consultarea angajatorilor şi a profesorilor universitari privind competenţele de care sunt ei interesaţi în momentul în care îşi încep interacţiunea cu absolvenţii de liceu.
   
3. o astfel de consultare cred că ar releva nevoia de tineri ce au dezvoltate competenţe precum utilizarea calculatorului, cunoaşterea limbilor străine, abilităţi de comunicare, capacitatea de a se documenta pe o temă dată, capacitatea de a se orienta în mediul socio-economic.
   
4. preferinţa mea ar fi pentru creşterea importanţei orelor de limbi străine, de informatică (unde accesul este pus pe utilizarea de aplicaţii, şi nu pe memorarea algoritmilor din C++ pe care apoi nu îi utilizează nimeni) şi, mai ales, creşterea importanţei orelor de ştiinţe sociale.
   

Veţi spune că sunt biased în preferinţa mea pentru orele de ştiinţe sociale din cauza pregătirii mele universitare. Totuşi, la modul realist putem vedea că tinerii nu înţeleg nimic despre politică, nu înţeleg ştirile de la TV, nu înţeleg cum funcţionează economia "de zi cu zi" şi nu ştiu nimic de istorie.

Mai mult, învăţământul nostru nu creează oameni cu spirit critic, oameni inovativi, ci doar oameni docili învăţaţi că profesorul are întotdeauna dreptate şi pe care, din cauză că nu îl pot contrazice (nici nu li se permite, nici nu au capacitatea de a dezvolta argumentaţii), îl sabotează.

Şi mai grav mi se pare că învăţământul nostru creează oameni dependenţi. Elevii nu ştiu că lucrurile şi serviciile, inclusiv cele educaţionale, nu sunt gratis şi de aceea cer tot mai mult mereu, fără a înţelege că cineva plăteşte pentru acele lucruri şi munca altora trebuie respectată. Ei sunt învăţaţi să primească (educaţie, manuale, alocaţii, gratuităţi etc.) şi nu să muncească pentru a le obţine şi pentru a le aprecia valoarea. Spiritul lor antreprenorial este redus la cum să facem zgomot ca statul să ne dea, nu cum să dezvoltăm strategii prin care singuri să ne satisfacem nevoile. În acest sens, a se vedea multele petiţii online iniţiate de tineri şi solicitările lor.

Mai pot comenta multă vreme pe marginea acestor lucruri... şi probabil că o voi mai face, aşa cum am făcut-o şi aici, aici, aici şi aici. Asta ca să nu mai spun de multele postări în care mă plângeam de învăţământul universitar şi cercetare... ufu...