Cultura dezbaterii

Tot dezbaterea de săptămâna trecută mi-a reconfirmat o serie de ipoteze şi anume că o ducem cam prost în privinţa culturii dezbaterii:

1. Aproape indiferent de nivelul academic sau de expertiză, speaker-ii la conferinţe vehiculează numai adevăruri universal valabile şi cunoscute. Caracterul de noutate şi originalitate nu este o prioritate a prezentărilor publice.

2. Prezentarea şi discursul public nu au structură. Nu există început şi final, ba finalul e de cele mai multe ori intervenţia moderatorului şi rugăminţile repetate ale acestuia ca vorbitorul să încheie. Aici apreciez stilul american: "vreau să vă prezint 3 lucruri: 1) .... 2) .... 3)...." sau stilul întrebare şi răspuns pentru a formula o demonstraţie.

3. Sesiunea de întrebări şi răspunsuri este tot timpul monopolizată de nevorbiţi, frustraţi sau petiţionari de profesie. Şi cred că pe cei mai penibili i-am descoperit la această conferinţă: sunt bătrâneii prăfuiţi prin vreun institut care nu au aflat că în domeniul lor s-au mai scris lucruri şi în ultimii 40 de ani şi care sunt total depăşiţi tehnologic, dar cred că deţin adevărul absolut. (Cred cu tărie că nu te poţi prezenta drept un academic sau universitar dacă tu nu stăpâneşti noile tehnologii de comunicare. Poţi cel mult să te retragi la pensie şi să mai ţii prelegeri ocazionale la universităţi, dar nu să ţii cursuri sau să coordonezi cercetări. Nu cred ca mai e posibil fără un minimum de ITC literacy. Scuze pentru ageism-ul ce poate să îmi fie speculat).

4. Şi revenim cu punctul 3 la rolul moderatorului. Moderatorul trebuie să fie o persoană cu expertiză pe tema dezbaterii, nu cum a fost cazul dezbaterii menţionate anterior sau a atât de mutle altele. Moderatorul trebuie să înţeleagă harta tematică a dezbaterii, să ştie deja tipurile mari de argumente pentru a le putea identifica şi evidenţia, pentru a putea opri vorbitorii când sunt redundanţi sau pentru a identifica temele fructuoase ce merită aprofundate. Şi moderatorul trebuie să aibă autoritate în faţa panel-ului şi a publicului. O jurnalistă blonduţă fără prea multe cunoştinţe de economie şi doar cu o serie de ironii ce sună ca nuca în perete mereu nu va putea să le spună onoraţilor vorbitori că bat câmpii şi nici nu va şti să pună întrebări care să stimuleze discuţia, aşa cum nu va şti tehnici elementare de selectare a celor ce se înscriu pentru sesiunea de întrebări, astfel încât să îi evite pe cei de la punctul 3 şi să evite întrebările redundante. Mai mult, un moderator trebuie să poată formula şi 2-3 concluzii ale dezbaterii. Or, asta cere expertiză.

Să mai exersăm zic, să mai exersăm!