13.01.2009

Cearșaful în învățământul universitar românesc

Ei, așa cum mănușa din postarea anterioară nu a fost metaforă, nici cearșaful nu este o metaforă.

O amică mi-a povestit o întâmplare fascinantă petrecută în cea mai prestigioasă instituție de învățământ din România în domeniul tehnic. Să nu se supere inginerii, că anterior am dat afară și din casa științelor sociale.

La un moment, în încercarea de a reforma învățământul superior, li s-a cerut profesorilor să folosească mijloace multimedia în procesul de predare. Un profesor în vârstă a avut o interpretare proprie a acestor măsuri și, când s-a înfățișat la curs, și-a urcat pe masă două scaune și a atârnat de ele un cearșaf pe care își scrisese anterior lecția. Profesorul s-a explicat: el nu are mijloacele necesare să pregătească lecțiile multimedia și a făcut și el ce a putut. Că înțelesese că nu mai e cu creta pe tablă și cu dictat studenților.

Întrebarea mea: și cum împărțeau studenții cearșaful??

Când spun eu că principalul vinovat pentru ce se întâmplă într-o sală de clasă nu este elevul/studentul... deh... Îmi și imaginez cum vor râde nepoții mei de mine că am fost formată în acest sistem minunat!

2 comentarii:

Codrin Scutaru, Blog de analiza politica si personala spunea...

Absolut genial!
Inca nu ma pot opri din ras. Parca ii vad aievea pe profesorii dinozauri din Jurassic Park.

Codrin Scutaru, Blog de analiza politica si personala spunea...

Aura, cred ca povestea asta cu cearsaful ar face furori printre studentii de la constructii sau politehnica unde e plin de "monumente istorice". Ma amuza de fiecare data cand o recitesc :-)