În ultima vreme am avut ceea ce unii ar caracteriza marea ocazie de a lua parte la câteva evenimente la care vorbitor să fi fost și un mare om de știință. Din motive politice, nu îl voi nominaliza. Ideea este că toată lumea vorbea destul de elogios despre domnul în cauză.
Numai profana de mine nu a reușit să fie convinsă! Un vorbitor fără obiective ale discursului, un academician pre-decembrist, un om de știință care prezintă ca noi și revoluționare idei vechi de cel puțin 60 de ani, un om care vorbește 2 ore fără a zice decât 3 lucruri și care întârzie o oră, pur și simplu nu îmi poate stârni admirația nețărmuită pe care o încercau alții. Am spus că sunt eu necoaptă, că sunt ignorantă că nu i-am citit opera, că am tendința de a judeca prea repede oamenii.
Și așteptând înainte de a da o sentință, mi-a ajuns la ureche o poveste care îmi dă încredere în intuiția mea. În vremurile când domnul era coleg de Academie cu tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savantă de renume mondial, stimatul academician a ajuns în situația de a coordona lucrarea de grad a unui profesor. Cam nu e nevoie să mai presupunem că acea lucrare ar fi fost citită de coordonatorul ei. Nu a fost. Totuși, coordonatorul ei a realizat un referat în care vorbea despre atitudinea elogioasă a autorului lucrării la adresa contribuțiilor la știința socială ale tovarășului Nicolae Ceaușescu. Acum, dacă lucrarea ar fi fost citită, s-ar fi ajuns și la concluzia că numele ilustrului om de știință N. Ceaușescu nu era menționat nicăieri. După revoluție, recenzorul nostru și-a amintit că a semnat un astfel de referat și i-a cerut ucenicului său să i-l aducă, distrugând documentul, iar el s-a supus pentru că altfel ar fi pierdut mai multe oportunități în mediul universitar românesc.
Concluzia? Da, am un simț critic sănătos pe care nu ar trebui să îl las să se intimideze în fața nici unui titlu.
Later edit: Am mai cercetat și biografia persoanei respective, rubrica Public responsibilities, găzduită de site-ul Academiei începe în 1990! Cool!!
Numai profana de mine nu a reușit să fie convinsă! Un vorbitor fără obiective ale discursului, un academician pre-decembrist, un om de știință care prezintă ca noi și revoluționare idei vechi de cel puțin 60 de ani, un om care vorbește 2 ore fără a zice decât 3 lucruri și care întârzie o oră, pur și simplu nu îmi poate stârni admirația nețărmuită pe care o încercau alții. Am spus că sunt eu necoaptă, că sunt ignorantă că nu i-am citit opera, că am tendința de a judeca prea repede oamenii.
Și așteptând înainte de a da o sentință, mi-a ajuns la ureche o poveste care îmi dă încredere în intuiția mea. În vremurile când domnul era coleg de Academie cu tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savantă de renume mondial, stimatul academician a ajuns în situația de a coordona lucrarea de grad a unui profesor. Cam nu e nevoie să mai presupunem că acea lucrare ar fi fost citită de coordonatorul ei. Nu a fost. Totuși, coordonatorul ei a realizat un referat în care vorbea despre atitudinea elogioasă a autorului lucrării la adresa contribuțiilor la știința socială ale tovarășului Nicolae Ceaușescu. Acum, dacă lucrarea ar fi fost citită, s-ar fi ajuns și la concluzia că numele ilustrului om de știință N. Ceaușescu nu era menționat nicăieri. După revoluție, recenzorul nostru și-a amintit că a semnat un astfel de referat și i-a cerut ucenicului său să i-l aducă, distrugând documentul, iar el s-a supus pentru că altfel ar fi pierdut mai multe oportunități în mediul universitar românesc.
Concluzia? Da, am un simț critic sănătos pe care nu ar trebui să îl las să se intimideze în fața nici unui titlu.
Later edit: Am mai cercetat și biografia persoanei respective, rubrica Public responsibilities, găzduită de site-ul Academiei începe în 1990! Cool!!
5 comentarii:
Esti sigura ca toata lumea? :)...ciudat, dar eu am intalnit exact opusul la cei cu care am discutat despre asta :)... Poate era doar o chestie de complianta si nimic mai mult, atitudinea asta de apreciere totala. Se mai practica, am vazut :)
Prin toata lumea ma refeream la climatul favorabil creat in jurul meu inainte de eveniment, mai ales cu referire la proiectele politice la care a participatul domnul. E imposibil sa fiu sigura ca toata lumea pentru ca nu am discutat cu toata lumea. Sunt absolut convinsa ca era multa complianta, dar si elogii ce treceau de decenta politete.
"simțul critic sănătos" e intr-adevar "sanatos" doar daca mentionezi numele persoanei in cauza. altfel, simtul critic de care tu vorbesti e doar..."bine orientat":)
Si eu sunt curios despre cine vorbesti :))
Nu prea cred că era vorba de complianţă. Dimpotrivă.
Trimiteţi un comentariu