În toată această dezbatere, foarte târziu a intervenit în discuție numele celor care au introdus de fapt această mărire în Comisia pentru învățământ. După câteva „bârfe”/menționări pe bloguri, eu nu am auzit media tradiționale relatând că propunerea aparține dnei Ecaterina Andronescu. Pentru acest fapt, eu aș găsi câteva explicații.
1. Slaba relatare în mass media a activității din Comisiile parlamentare. Un fapt pe care noi nu îl înțelegem este că adevărata activitate parlamentară în comisii se petrece, iar plenul este irelevant, sau doar formal. De ce există o slabă relatare?
2. Pentru că accesul mass media în comisiile parlamentare este foarte redus. Procedurile administrative permit cu greu participarea jurnaliștilor. Aceștia folosesc mai degrabă informațiile furnizate de parlamentarii mai prietenoși și declarațiile oficiale ale Președintelui comisiei.
3. Slaba relatare mai este legată și de slaba specializare a reporterilor. De obicei, instituțiile de presă au un reporter pentru Parlament, dar acolo sunt multe comisii și nu mă aștept ca un reporter care acoperă foarte bine problemele de industrie și servicii să se descurce la fel de bine cu problemele de educație.
În condițiile schimbării sistemului de vot, poate că ne-ar prinde bine ca Parlamentul să devină mai transparent (adică și Senatul, nu numai Camera Deputaților) pentru a nu avea o gloată de 322, ci indivizi ce pot fi trași la răspundere pentru propuneri iresponsabile, precum dna Andronescu sau campionul propunerilor legislative, dl. Funar. Pe de altă parte, tocmai transparența și sistemul de vot l-au împiedicat pe dl. Adomniței să voteze rațional. Dar tot transparența îl poate sancționa acum că se bâlbâie să dea explicații vag-emoționale legate de faptul că nu putea vota împotriva salariaților din domeniul pe care îl conduce. Cam slabă explicația. În stilul ăsta, Ministrul de Finanțe nu ar putea vota niciodată împotriva oricărei măriri de salarii, beneficii pentru că votează împotriva tuturor!!!
1. Slaba relatare în mass media a activității din Comisiile parlamentare. Un fapt pe care noi nu îl înțelegem este că adevărata activitate parlamentară în comisii se petrece, iar plenul este irelevant, sau doar formal. De ce există o slabă relatare?
2. Pentru că accesul mass media în comisiile parlamentare este foarte redus. Procedurile administrative permit cu greu participarea jurnaliștilor. Aceștia folosesc mai degrabă informațiile furnizate de parlamentarii mai prietenoși și declarațiile oficiale ale Președintelui comisiei.
3. Slaba relatare mai este legată și de slaba specializare a reporterilor. De obicei, instituțiile de presă au un reporter pentru Parlament, dar acolo sunt multe comisii și nu mă aștept ca un reporter care acoperă foarte bine problemele de industrie și servicii să se descurce la fel de bine cu problemele de educație.
În condițiile schimbării sistemului de vot, poate că ne-ar prinde bine ca Parlamentul să devină mai transparent (adică și Senatul, nu numai Camera Deputaților) pentru a nu avea o gloată de 322, ci indivizi ce pot fi trași la răspundere pentru propuneri iresponsabile, precum dna Andronescu sau campionul propunerilor legislative, dl. Funar. Pe de altă parte, tocmai transparența și sistemul de vot l-au împiedicat pe dl. Adomniței să voteze rațional. Dar tot transparența îl poate sancționa acum că se bâlbâie să dea explicații vag-emoționale legate de faptul că nu putea vota împotriva salariaților din domeniul pe care îl conduce. Cam slabă explicația. În stilul ăsta, Ministrul de Finanțe nu ar putea vota niciodată împotriva oricărei măriri de salarii, beneficii pentru că votează împotriva tuturor!!!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu